Diplomaţia este....

...arta de a spune "fii caţel cuminte" pană găseşti o piatră mai mare!
Luke Sulliven.

Manipularea, cea mai sangeroasa arma

Aparate de inspaimantat multimea
Razboaiele secolului XXI au depasit faza in care soldatii se ucideau intre ei, aruncand cu disperare pe campul de lupta arme de distrugere in masa, lasand loc unei alte metode de confruntare mult mai infricosatoare: Razboiul PSY. „Cine poate spune cu certitudine ca avioanele CIA care transportau prizonieri sau inchisorile de pe teritoriul Romaniei nu sunt decat simple jocuri?”, sustine un ofiter SIE in rezerva, Dan Alexe. „In acest tip de lupta, practic imperceptibil, sunt angrenati specialisti PSYOPS militari, din cadrul serviciilor secrete, specialisti in imagologie, antropologi sau istorici care au ca scop controlarea totala a populatiei dintr-un anumit spatiu”, ne-a declarat profesor doctor Ilie Badescu, directorul Institutului de Studii Sociocomportamentale si Geopolitice din Bucuresti. Razboiul PSY este „cel mai inuman si mai crud mijloc de castigare a unei confruntari armate”, sustine Dan Alexe. In permanenta suntem loviti de „mesaje subliminale, manipulati de simbolurile si ideile elaborate conform unui plan strategic international de specialisti, pornind de la educatie si pana la religie”, spune Ilie Badescu. Pe de alta parte, presedintele Asociatiei Romane de Cercetari Psihotronice, Eugen Celan, crede ca, „odata perfectionata arma PSY, fiecare om trebuie sa fie constient ca oricand realitatea ii poate fi inlocuita de produse ale imaginatiei” si ca va fi bombardat cu iluzii menite sa „ii arda creierul”.
„Cel mai inuman si crud mijloc de castigare a unui razboi” In lupta, specialistul PSY a inlocuit gloantele cu mesaje subliminale, iar armele de foc cu televizorul
Colonelul Eugen Lungu este unul dintre specialistii din fruntea Departamentului de Operatii Psihologice din cadrul Statului Major General. Pe chipul barbatului inalt, intre doua varste, imbracat in haina militara, abia se mai disting urmele razboiului pe care pare sa-l fi lasat in urma. Cearcanele adanci mai amintesc inca de noptile interminabile, in care, alaturi de aliati, a lucrat la propaganda psihologica din teatrele de operatiuni.
Soldatul perfect
„Pentru noi informatia este vitala, pe ea construin-du-se un intreg plan operativ”, sunt primele cuvinte ale militarului cu care Sergiu Nicolaescu a tinut sa se fotografieze in timpul vizitei sale in Kosovo. Ca si in Albania, Bosnia-Hertegovina, Afganistan sau Irak, in cadrul misiunii KFOR din Kosovo viata luptatorilor PSY atarna de un fir de par. De aceea, „operatorul psihologic este atat un bun tragator cu arma, cat si un bun sociolog, psiholog, etnolog sau economist. La aceste calitati adaugandu-se si cele de ordin cultural, religios si istoric”, sustine Eugen Lungu. „Noi suntem partea academica din teatrele de operatiuni, iar pregatirea unui specialist PSYOPS dureaza peste 3-4 ani”, declara cu mandrie colonelul. „In PSYOPS se lucreaza cu mentalitati, cu atitudini si primesti foarte greu confirmarea ca actiunile tale si-au atins scopul”.
La un pas de moarte
Pe un teren controlat de „armele neconventionale”, psihotronice sau psihoelectronice care induc stari si emotii, dupa cum ne-a semnalat doctorul in psihologie Mihai Turcu, de la Universitatea „Lucian Blaga”, din Sibiu, luptatorul PSY risca enorm. „Luptatorii PSYOPS romani se expun in fiecare misiune riscului de a fi victimele acestui razboi purtat cu armele obscure ale serviciilor secrete”, ne-a declarat Dan Alexe, fost ofiter SIE. In Albania, spre exemplu, din cauza ca s-a luat apa calda in zona unde au fost cantonati romanii, cei care erau pe teren pentru a imparti reviste, ziare, afise si alte materiale propagandistice au fost la un pas sa fie linsati de populatia iritata. „Operatorii nostri au reusit sa scape dintr-un teatru de operatiuni unde aliatii au inregistrat numeroase pierderi de vieti omenesti”, sustine Eugen Lungu. „Rolul luptatorilor PSY militari este foarte important, pentru ca orice civil poate deveni combatant peste noapte. Daca nu se „lucreaza” la atitudinea localnicilor, soarta ocupantilor poate fi tragica”, sustine Mihai Turcu. Daca PSY-ul militar „lucreaza” pentru mentinerea pacii, serviciile speciale din teatrele de operatiuni duc „razboiul neconventional”, afirma Mihai Turcu. „Scopul acestora este acela de a manipula prin diversiuni, iluzii optice, holograme sau substante chimice psihicul luptatorilor”, conchide acesta.
Operatiunile PSY, razboiul viitorului
Operatiunile psihologice constau in actiuni planificate care au ca scop transformarea informatiei adunate de pe teren in mesaje catre populatia dintr-un teritoriu strain, pentru a-i influenta emotiile, motivatiile si gandirea. „Nu poate fi vorba de o parte negativa a PSY-ului militar atata timp cat se lucreaza cu elemente din realitatea imediata. De aceea, nu trebuie confundat cu „deception”, un alt tip de PSY, dar care lucreaza cu neadevaruri si are alte scopuri”, ne-a declarat Eugen Lungu. Nu in ultimul rand, aceste mesaje „codate” au ca scop influentarea comportamentului guvernelor, organizatiilor, gruparilor si indivizilor din teatrele de operatiuni din alta tara. Scopul final al operatiunilor psihologice este acela de a induce sau de a orienta intr-o directie favorabila atitudinea si comportamentul populatiei din teritoriul tinta in asa fel incat sa coincida cu obiectivele celui care declanseaza lupta PSY.
O mie de manifeste pe cap de om
Specialistii in operatiuni psihologice din cadrul armatei pot spune ca, dupa experienta ultimilor douazeci de ani, acest domeniu de activitate din teatrele de operatiuni a atins maturitatea. In anul 1944, anglo-americanii lanseaza circa 300 de milioane de manifeste pe luna, in timp ce germanii arunca in lupta documentele false transmise pe frecventele interceptate de aliati. Razboiul din Vietnam a ramas in istorie drept cea mai incrancenata disputa dusa „in mintea soldatilor”. De la cele peste 1.000 de manifeste pe cap de vietnamez pana la „insomniile” provocate de emisiile sonore din cadrul operatiunii „Big One Red”, SUA au aruncat in lupta intreg arsenalul armelor neconventionale. Dupa aceasta experienta, PSYOPS devine o veritabila arma nonletala, dar extrem de eficienta, care a fost aruncata in luptele din Malvine, Golf, Iugoslavia, Albania, Irak, Afganistan si Pakistan.
„Maskirovka” sau „deception”
„Tehnici sofisticate de distragere a atentiei in timpul unei confruntari armate exista de mult in razboaiele moderne”, sustine dr. Mihai Turcu. In cadrul programelor de intoxicare de tip rusesc, „maskirovka”, sau american, „deception”, gaze halucino-gene, holograme hipnotizante sau informatii de falsificare a realitatii garantau succesul in orice confruntare. In timpul razboiului din Vietnam, cele doua arme letale obscure ale Rusiei si SUA s-au lovit in cadrul unui program care avea ca unic scop „prajirea creierelor combatantilor”. „Bombele sonore” (n.r. - dispozitive auditive care „atacau” soldatii cu scancete de copii sau diversiuni), holograme, gaze toxice sau simulatoare sofisticate au fost aruncate in lupta pentru a slabi puterea de rezistenta a beligerantilor. secolul XXI
Istorie neconventionala
Istoria PSY-ului international incepe in 1915, cand este infiintat in Franta „Serviciul de propaganda prin aviatie”, urmat de „Biroul de propaganda” din Germania si de cel din Anglia. In 1917 este lansata pe „piata” prima bomba cu manifeste, capabila sa imprastie aproximativ 500 de manifeste. Ulterior, in sistemul de propaganda de razboi intra si radioul si presa scrisa. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, pe campul de lupta apare difuzorul care transmitea mesaje menite sa-i slabeasca pe luptatori sau sa le distraga atentia.
Ca replica la dezvoltarea acestei arme psihologice, una dintre preocuparile principale ale vechiului regim a fost infiintarea unui departament de lupta PSY.
Se stie faptul ca si Ceausescu urmarea sa-si dezvolte propriii specialisti PSY. Asa se explica experimentele de la Azomures, ce aveau ca tema aparatura de „bruiaj optic” prin crearea unui camp de radiatii gen „Philadelphia”, care facea imposibila fotografierea anumitor obiective. Acesta a fost poate cel mai reusit test trecut de Romania in domeniul parapsihologiei”, ne-a declarat Eugen Celan, autorul cartii „Serviciile secrete si parapsihologia”, aparuta la Editura Obiectiv, Craiova.
Targu-Mures si Transnistria
Dupa evenimentele din ‘89, Romania s-a confruntat cu destule agresiuni psihologice. Unele servicii de informatii straine au incercat sa loveasca folosindu-se de religie, stiind ca structura romanului este crestina. „In martie 1990, la Targu-Mures s-a actionat intr-o directie resurectionista pe segmentul religios, dar a esuat”, ne-a explicat prof. dr. Ilie Badescu. „Serviciile secrete ungare, care au avut grija sa umple Ardealul de afise cu „Iisus traieste”, pregatisera o intreaga armata de Iisusi pentru un circ mistico-religios, care a fost neutralizat de noi inca dinainte de 2000”, a declarat Dan Alexe. Pe de alta parte, arma psihotronica ruseasca, un dispozitiv care radia pe o frecventa radio joasa, provocand diverse stari emotionale, caderi psihice etc., a fost folosita si in conflictul transnistrean, in 1992. Eugen Celan constata ca „atacurile gardistilor rusofoni erau precedate de o reactie de lipsa de vointa, inertie si nehotarare in randul locuitorilor si luptatorilor din teatrul de operatiuni”. Mai mult decat atat, „la terminarea atacului se instala o iritare colectiva, o isterizare in masa”, ca reactie la ceea ce numeste Eugen Celan „experiment psihotronic”. Conform lui Dan Alexe, un ultim caz de manipulare in masa a fost vizita lui George Bush la Bucuresti, cand „curcubeul aparut din senin a fost pregatit inca din SUA de Pentagon”, sustine cel care a publicat la Editura Obiectiv cartea „Conspiratia psihotronica”. Si asta pentru ca „o astfel de coincidenta” era de bun augur pentru romanii care cred in simboluri ceresti. „Nimic nu este mai distructiv decat iluzia unui atac cu avioane care apar atat vizual, cat si pe radare, cum s-a intamplat la Revolutie, in Timisoara”, spune Dan Alexe, care pe atunci era cadru activ in Contrainformatii.
„Revolutia romana”, un experiment
Acesta a reusit sa demonteze de pe un bloc din Capitala un aparat psihotronic, „scos” din uz, care a „lucrat” in timpul evenimentelor din 1989 propagand panica, teroare si groaza. „Aparatul psihotronic a fost testat de specialistii contrainformatiilor armatei, care au stabilit ca a fost folosit la Revolutia din ‘89 ca receptor al unor unde emise prin satelit”, continua acesta. „Aparatele psihotronice au functionat inclusiv la purtatori, propagand starea de groaza si panica”, explica Dan Alexe. „Una dintre greselile majore ale fostului dictator a fost mitingul din 21 decembrie. Este elementar ca multimile sunt cel mai usor de manipulat. Odata intrunita „starea de multime”, orice impuls negativ poate genera panica, groaza si haos”, sustine doctorul in psihologie, Mihai Turcu. tehnici
Simulatoare si diversiune
„Cel mai elocvent exemplu de atac PSY asupra Romaniei a fost cel din decembrie ‘89, cand simulatoarele si tehnicile de diversiune americane sau rusesti si-au dat mana pentru a hotari definitv soarta vechiului regim si pentru a mentine constanta cifra zilnica a victimelor”, spune doctorul in psihologie, din cadrul Universitatii Lucian Blaga, Sibiu, Mihai Turcu. Colonelul Eugen Lungu, din cadrul Departamentului PSYOPS al Statului Major General al MapN, crede ca „operatiunile psihologice din teatrele de operatiuni nu pot fi considerate ca actiuni de manipulare pentru ca sunt fundamentate pe realitate, pe adevar, recoltate de la populatia bastinasa”.
Articol aparut in Evenimentul zilei

Despre campaniile de comunicare politica

E deja un loc comun sa spui ca in prezent candidatii la functii politice sunt vanduti electoratului precum tigarile sau sapunul. Exista ceva adevar in aceasta afirmatie. Atat fabricantii de produse comerciale, cat si politicienii se implica in dezvoltarea unor campanii de presa, pentru a ne convinge sa actionam asa cum doresc ei. Atat fabricantii comerciali, cat si politicienii cauta sa se faca cunoscuti si folosesc diferentierea, asocierea, participarea publicului si repetitia pentru a-si transmite mesajele. Si politicienii si fabricantii comerciali se bazeaza pe campanii coordonate de persoane ce emit o multime de mesaje – sau un singur mesaj catre mai multe mijloace de comunicare a informatiei – pe parcursul unei lungi perioade de timp, cu scopul de a atinge un obiectiv specific. In ambele cazuri, mesajele sunt concentrate in sloganuri.
Dar politicienii nu sunt sapunuri sau tigari. Campaniile la produse si campaniile politicienilor au functii, valori, regulamente si finantare complet diferite. Sa ne concentram atentia asupra acestor diferente, pentru a indica limitarile specifice care opereaza asupra acelora care vor influenta rezultatul unei campanii politice; vom analiza de asemenea resursele de care dispun acestia. Punand in contrast campaniile politice si cele la diverse produse, sa speram ca cele doua vor fi mai bine intelese.
Folosirea mijloacelor mass-media in timpul campaniilor electorale
In comparatie cu o campanie la un produs, o campanie politica se foloseste de mass-media pe termen scurt, insa in mod intens. Putem urmari reclama la un produs specific, precum sapunurile, timp de decenii intregi. Atata timp cat produsul detine actiuni pe piata considerate de fabricant drept acceptabile, produsul va ramane pe piata. Folosim sapun pe tot parcursul anului, deci reclama la sapun va fi pe ecranele televizorului tot anul. O campanie politica seamana mai mult cu o campanie la un produs de sezon, precum ornamentele de Craciun.
O campanie politica dureaza relativ putin. Doar foarte rar un candidat incepe sa-si faca reclama cu mai mult de trei luni inainte de alegeri. De obicei, anunturile apar cu patru sau sase saptamani inainte de alegeri, apoi numarul acestora creste pe masura ce data alegerilor se apropie. Dimpotriva, o campanie la un produs care dureaza doar trei luni este o campanie foarte scurta. Deseori, fabricantii petrec mai mult de trei luni doar testand produsul si apoi petrec o alta perioada de timp testand reclamele ce vor urma sa vanda produsul. Durata scurta a unei campanii politice obisnuite reprezinta una dintre piedicile majore cu care campania trebuie sa se confunte, deoarece este greu sa creezi sau sa schimbi diverse concepte intr-o perioada scurta de timp. In consecinta, candidatii isi fac reclama mai devreme decat in trecut, si speculatiile politice privind posibilii sustinatori incep in ziua urmatoare fiecarei inaugurari de cursa electorala.
Crearea imaginii politice de catre jurnalistii politici
Ca si in campaniile publicitare comerciale, promovarea unui politician tine seama de cateva etape esentiale, pentru atingerea scopului final al oricarei campanii - pozitionarea produsului pe piata specifica. Aceste etape sunt:
Asigurarea notorietatii politice
Asigurarea rezonantei mesajului politic personalizat
Asigurarea amplificarii mesajului politic personalizat
Asa cum se arata mai sus, dupa parcurgerea etapelor promovarii, politicianul obtine mult ravnita pozitionare pe piata electorala si politica.
In Romania, putine sunt personalitatile politice care, de-a lungul anilor, au reusit performanta de a ramane in atentia jurnalismului politic, in asa fel incat audienta politica sa nu ii uite. Este vorba de acele personalitati care s-au pozitionat deja in mintea electoratului, producand un brand de imagine politica propriu.
Brand-ul de imagine politica este reprezentat de totalitatea semnelor si caracterelor de personalitate pe care mass-media le induce in audienta politica, relativ la o persoana care desfasoara activitati politice constante.
In fapt, brand-ul de imagine politica este o sinteza simplista – o caricatura, o figura compusa din doua-trei trasaturi majore – care pozitioneaza o personalitate politica in mintea electoratului, o data pentru totdeauna. Din momentul in care electoratul investeste – prin intermediul relatarilor continue ale presei referitoare la actiunile omului politic – in politicianul respectiv o suma de trasaturi de personalitate dominante, se poate spune ca a inchis personalitatea respectiva intr-un brand de imagine definitiv. Foarte greu, personalitati politice puternic pozitionate in constiinta audientei politice dintr-o tara isi mai pot schimba perceptia pe care o au in electorat.
Iar jurnalistii politici ajuta acest fenomen de „impietrire in brand-ul de imagine” al politicienilor. Este cazul celor mai proeminenti oameni politici ai Romaniei anilor 2000: Ion Iliescu, Traian Basescu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Nastase, Theodor Stolojan. Acestia par a fi, in aceste momente, personalitatile politice pozitionate cu sanse in jocul electoral al noului mileniu.
Alte personalitati pozitionate pe piata politica din Romania au fost cele care au ales sa promoveze un proiect, o lege, o masura care, prin consecventa si stabilitate, au devenit o „marca inregistrata” a unei persoane politice exclusive. Este cazul lui Vasile Lupu (pozitionat in constiinta politica drept parintele Legii 18, de retrocedare a proprietatilor agricole), a lui Ticu Dumitrescu („Legea Ticu”), a Monei Musca (luptatoare politica pentru libertatile presei in Romania), a lui Emil Boc (reprezentantul politicianului tehnicist, de tip nou, expert in parlamentarism si contributor vizibil la efortul de modificare a Constitutiei romane).
Lipsa de consecventa in actiune a politicienilor romani le aduce deservicii majore: jurnalistii politici nu pot gasi elemente in activitatea acestora menite sa-i pozitioneze cu exactitate, iar electoratul – in fapt consumatorii de media – nu ii poate identifica si fixa in constiinta. Rezultatul: piata politica din Romania abunda de personaje volatile, „patetici eroi politici de o zi”, care nu adauga nimic la imbunatatirea mediului politic autohton. Lipsa de apetit fata de politica a alegatorilor romani este prima si cea mai grava consecinta a lipsei de profesionalizare a clasei politice din Romania.
Imaginea unui produs poate fi creata mult mai usor decat imaginea unui politician. Dificultatea "facatorilor" de imagine este ca, in cazul politicianului, acesta aduce, o data cu propria sa candidatura, un trecut documentabil si, in consecinta, vulnerabil. De multe ori, campania incearca sa se foloseasca de acest trecut, scotand in evidenta faptul ca experienta l-a pregatit pe candidat pentru a fi apt pentru functia ravnita. Dar trecutul poate fi si un obstacol. Un politician care nu are experienta unor alegeri precedente poate incerca sa transforme aceasta lipsa de experienta intr-un atu, pentru a-si crea o imagine de “persoana venita din afara”, dar lipsa de experienta nu poate fi in nici un caz fabricata. Un politician – fie el candidat pentru un post in administratia locala - care are un trecut dubios, isi poate da seama ca acest trecut s-a intors sa il haituiasca. Dimpotriva, daca produsul nu pare sa fie pe placul potentialilor cumparatori, fabricantul comercial poate constata acest lucru in timpul testarii produsului si poate reconstrui din temelii respectivul produs. Spre deosebire de politician, produsul poate fi realizat mult ma usor, o data si inca o data.
Publicul se tranforma intr-o tinta ce trebuie atinsa
Politicianul trebuie sa ajunga la potentialii alegatori. El se ofera pe piata electorala, pentru a fi „cumparat” (votat) si luat acasa (investit cu incredere si credibilitate). In cele mai multe tari, acest public include si alegatorii neinregistrati pana in momentul cand se termina inscrierea in cartile de vot. Imediat ce termenul limita a fost depasit, politicianul poate efectiv sa nu mai acorde atentie celor care nu sunt inregistrati ca alegatori. De exemplu, la o intrunire electorala unde numai democratii inregistrati pot vota un candidat democrat, diversii candidati democrati isi vor concentra atentia pentru a ajunge la democratii inregistrati. Politicianul isi va concentra atentia si asupra alegatorilor ce pot fi influentati sa voteze pentru el. Cand se poate face distinctia intre aceste doua categorii, este putin probabil ca politicianul sa-si adreseze reclama alegatorilor ce sunt sustinatorii unui candidat rival.
Carui public se adreseaza o campanie electorala?
Spre deosebire de cel care face o reclama comerciala, politicianul isi concentreaza atentia asupra unor grupe de varsta diferite. De exemplu, copii si adolescentii sunt tinta principala a celui care face reclama comerciala. Pentru politician, aceste doua categorii nu au mare importanta, deoarece nu pot vota. Dimpotriva, politicianul isi va concentra atentia asupra adultilor. Pe masura ce inaintam in varsta, probabilitatea de a merge la vot creste. Persoanele care au peste 65 de ani voteaza in mod proportional mai mult decat sugereaza procentul lor in cadrul populatiei. Persoana care publica reclame comerciale este interesata de acei oameni care au posibilitatea sa cheltuiasca bani pentru a cumpara produsul; politicianul este interesat de acele persoane care ar putea sa il voteze.
Reclamele non-politice sunt rareori transmise, avand ca tinta grupurile de persoane care au venituri scazute. Desi probabilitatea ca persoanele cu venituri scazute sa voteze este mai mica, spre deosebire de cei care au o situatie materiala mai buna, totusi politicienii de stanga, in special cei de sorginte comunista, isi indreapta de obicei reclama catre aceste grupuri cu nivel scazut de trai. Deseori, aceasta reclama politica include cereri adresate publicului pentru a se inregistra si pentru a merge la vot, dar si mesaje astfel concepute, incat publicul sa voteze pentru liberali, democrati sau reprezentanti ai stangii. Asadar, puterea de vot este un punct important de echilibru in reclama politica. Acest lucru inseamna ca persoanele care nu reprezinta principala tinta a reclamelor la produse vor deveni obiectivul principal in anumite campanii.
Am observat in randurile de mai sus ca, in mod normal, o reclama este amplasata in cadrul clasei superioare si a celei de mijloc.
Reclamele la produse participa la dezvoltarea sistemului economic, prin crearea unei lumi in care oamenii duc vieti linistite si confortabile. Singura problema pecare o pot avea oamenii in aceste reclame poate fi usor rezolvata prin cumpararea produsului.
Dimpotriva, politicianul care nu detine puterea vrea sa puna sub acuzatie status-quo-ul momentului si sa ii invinuiasca pe cei aflati la putere de toate elementele negative din sistem. Aceste acuzatii au o mare eficienta, atunci cand sunt scoase in evidenta prin imagini. In consecinta, candidatul va realiza reclama in locuri saracacioase, pentru a demonstra ca promisiunile de schimbare facute de cei de la putere nu au fost indeplinite. Reclama politica va cuprinde si marturiile persoanelor dezamagite de actuala putere, oriunde in lume, nemultumite de felul in care guvernul isi face datoria. Publicitatea politica are datoria de a-i arata pe cei saraci, pe someri, pe cei bolnavi. Reclama care ataca actuala putere face exact acest lucru. Astfel, reclama politica facuta de candidati sau formatiuni de stanga ii va include in mod special pe cei oropsiti.
Este foarte probabil ca reclama politica sa includa persoane care vorbesc diverse dialecte, pentru ca prezenta lor este pentru acel grup etnic sau regional o dovada a faptului ca respectivul candidat este sprijinit de cei asemenea lui. Pentru a putea obtine atentia unui public cat mai numeros, reclama comerciala foloseste de obicei persoane care vorbesc limba romana standard, asa-zisa limba literara.
Atat candidatii politici, cat si fabricantii comerciali vor sa ajunga la publicul tinta intr-un mod eficient din punct de vedere material. Spre deosebire de politician, este de obicei mult mai usor pentru fabricantul comercial sa atinga acest obiectiv, pentru ca felul in care electoratul este segmentat in scopuri electorale nu ofera intotdeauna posibilitatea achizitionarii ieftine a spatiului in mass-media.
(Cititi mai mult in volumul Jurnalismul Politic , manipularea politicienilor prin masss-media, manipularea mass-media de catre politicieni, Editura TREI)
__________________
Claudiu SAFTOIU
Sursa:Markmedia.ro